| 1.
|
DIRIJ'A, dirij'ez, vb. I. Tranz. A conduce, a îndruma o instituţie, o organizaţie, o activitate etc. ♦ Spec. A conduce o orchestră, un cor (în calitate de dirijor). - Din fr. diriger.
Sursă
: DEX'98
(60310)
- LauraGellner |
| |
| 2.
|
DIRIJ'A vb. 1. v. îndruma. 2. a îndruma, a regla. (~ circulaţia.) 3. v. conduce. 4. a conduce, (rar) a dirigui. (~ o instituţie.) 5. v. călăuzi. 6. a îndrepta, a orienta, (livr.) a direcţiona, (fig.) a canaliza. (A ~ discuţia în sensul dorit.)Sursă
: Sinonime
( 181910)
- siveco |
| |
| 3.
|
dirij'a vb., ind. prez. 1 sg. dirij'ez, 3 sg. si pl. dirije'ază, 1 pl. dirijăm; conj. prez. 3 sg. si pl. dirij'eze; ger. dirijând
Sursă
: DOR
(241018)
- siveco |
| |
| 4.
|
A DIRIJ//'A ~'ez 1. tranz. 1) (instituţii, organizaţii, colectivităţi, activităţi) A îndruma în calitate de dirijor; a conduce. 2) (orchestre, coruri etc.) A conduce în calitate de dirijor. 2. intranz. A fi dirijor; a practica ocupaţia de dirijor. /<fr. diriger
Sursă
: NODEX
(332317)
- siveco |
| |
|
|